Cum am Trecut peste Eșecul de a Nu fi Admisă la Facultatea Dorită și Ce am Învățat din Asta

Servus dragilor din nou! Sper că toată lumea e în regulă și că ne citiți articolele și ne urmăriți si pe Instagram. Încercăm să oferim cât mai multe materiale de calitate așa că, dacă vă place ce postăm, am aprecia și noi un share, un mesaj sau ceva. Feedback-ul vostru este foarte important. 

Dacă tot suntem în perioada înscrierilor la facultate și am primit un feedback foarte pozitiv la primul articol despre studenție, am decis să vorbim un pic și despre alte experiențe avute înainte de studenție. Prima mea astfel de experiență a provocat fix sentimentul de eșec. Eșecul de a nu intra la facultatea la care vroiam și pentru care am învățat în jur de 2 ani. 

Mai exact, am vrut să intru la Facultatea de Informatică. Pur și simplu respiram și mâncam pe pâine info. Mi-am băgat profesor în particular, făceam exerciții aproape zilnic. Totul ca să mă pregătesc pentru admiterea la UBB Info. 2 ani cu asta mi-am umplut timpul, pentru că până anul trecut se dădea admitere. M-am pregătit intens și ce credeți?? Înainte cu 1 lună și ceva de BAC, am aflat că nu se mai dă admitere și că totul se bazează pe BAC. 

Fac și un pic de context, ca să mă înțelegeți și mai bine. Eu uram școala. Mereu am fost comparată cu alții, în special cu verișorii mei care erau olimpici și bravo lor, dar eu nu puteam să-mi găsesc niciodată locul și rostul în școală. Așa că toată perioada de elev, eu am fost unul mega mediocru. Ziceam că vreau să fac informatică,  dar pur și simplu cred că a fost mai mult o dorință exterioară, nu ceva ce îmi doream cu adevăratelea în adâncul sufletului. Mama a observat că eram curioasa de alte lucruri precum educația financiară, business, etc; și știu că mi-a dat o carte care se numește ”Tată bogat, Tată sărac” de Robert Kiyosaki. O carte foarte bună, care mi-a luat destul de mult să o citesc. Am prins dragul de citit și am început să fiu curioasă și de alte domenii, cum ar fi sportul, nutriția, etc. Sincer, cred că cel mai rău am urât la școală faptul că ți se dădeau pe gât niște rezolvări, comentarii, fără să te lase să le gândești tu. Cum dr*** să-mi intre în cap dacă eu sunt de total altă părere. Trebuie să recunosc că orele de-a 12 le.am petrecut uitându-ne la Game of Thrones (eu prefer sa mă uit la un serial când e terminat, deci numai bine s-a nimerit). 

Pentru BAC am început să învăț cu o lună înainte și nu pot să zic că notele au fost extraordinar de mari. Sincer, eu încă cred că subiectivismul corectării la bac dăunează grav sănătății și că e așa de inutil tot examenul acesta, că și ca hârtie igienică cam zgârie. Dar na, asta e părerea mea of course. 

Așa că cu toată presiunea de la BAC și COVID-19, plus masca și traumele din copilărie, am avut o medie de 8,5, cred, la BAC. Nu am putut intra unde la UBB la Info. Am intrat în schimb la FSEGA, dar în perioada aceea nici că-mi păsa.

 

N-o să uit niciodată că, încă la ora 12 așteptam rezultatele, iar când s-au afișat, am început să plâng în baie. Vreo 2 săptămâni am fost distrusă. Pur și simplu nu vroiam să ies din casă sau să respir. Mama zicea că nu e nimic și că e bine că am intrat altundeva. Erau cuvinte goale pentru mine. Prietenii au încercat să mă mai ajute psihic, dar degeaba. Atunci am început să mă gândesc la întrebări intense, despre ce rol are viața, care e rostul meu, ce am greșit, ce pot să fac next. Mi-am futut viața fiind încăpățânată. Acuma, gândindu-mă la perioada aceea, îmi vine să râd, dar orice eșec are rostul lui. Am învățat mai multe despre mine și potențialul meu în ultimele luni, decât în 19 ani pe pământul ăsta. Am fost și o săptămână plecată la munte, ca o detașare psihică. În contextul acesta îi mulțumesc mult persoanei care m-a lăsat să stau la ea și fără să știe, m-a ajutat să-mi revin psihic. Îmi pare rău, dar orgoliul meu mare nu poate momentan să zică lucrurile astea face to face. M-a dus pe Via Ferrata, iar urcând am simțit în sfârșit o liniște interioară (asta nu știu dacă de la frica că eram la o înălțime considerabilă sau că aveam gânduri sinucigașe și eram ținută doar cu o coardă pe care o deplasam). Revelația a fost că, cel mai rău lucru care mi se mai poate întâmpla este să mor fără să las un legacy. 

După ce am ajuns acasă, am zis să încerc, ce practic norocul mi-a pus pe masă. Poate erau doar influențe din exterior și nu era chiar așa rău. Și asa am și făcut. Am mers la Cluj la FSEGA și nu cred că vreodată voi regreta decizia asta. Pur și simplu m-am regăsit. Am dat peste niște profesori extraordinari și am dat și peste Lorand Soares Szasz, un om extraordinar căruia nu am cuvinte destule să-i mulțumesc pentru incredibila schimbare pe care a făcut-o în viața mea, cu cursurile lui. 

Nu credeți că totul e roz, uneori mai simt regretul că nu am intrat la info dar încerc să conversez și singură. Cel mai mare defect pe care îl am e că mă închid în mine când dau de greu și după, când mă ajută cineva să ies din căcat, nici măcar să le mulțumesc nu pot. Mai am întrebări de genul: cum ar fi dacă aș fi intrat sau lucruri de genul, dar pur și simplu fără eșecul acesta nu ajungeam să mă schimb. 

Dragilor, pană la urmă, cred că faptul că nu am intrat la Info a fost unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au întâmplat. Am reușit să mă descopăr și să realizez cât incredibilă sunt. Știi că profesorii și familia, atunci când nu iei nota 10 la ceva, îți zic că ești prost sau imbecil. Mi s-a repetat de atâtea ori asta, încat și eu am început să o cred. Potențialul meu până acum era ascuns sub o pătură de neîncredere, de frică de ce cred ceilalți, de a părea deștept și multe altele. Acum realizez ce proastă am fost că am crezut tot ce zic alții, din moment ce aveam altfel de valori în viață. Suntem total diferiți, iar fiecare are un potențial nelimitat. Rostul nostru în viață e să facem ceva cu acest potențial și să nu-l ascundem sub o pătură.

În final, aș vrea să vă zic că, e unul dintre cele mai mari eșecuri pe care le poți avea, așa că dă-ți voie să plângi și să suspini cât ai tu nevoie. Apoi, ridică-te și recalibrează-ți planurile. Uneori poate e mai bine să mergi undeva în natură, singur și sa îți răspunzi la întrebări. Nimeni nu știe mai bine decât tine. Eșecurile sunt cea mai puternică armă de învațare. Nu zic că dacă ai un eșec, să sari în sus de bucurie. Mă refer la faptul că, după ce-ți revi un pic. să cauți mereu soluții noi și să încerci să privești partea bună. 

Atât pentru azi! Stay safe și începe să te cunoști!

- Bianca

Articole care te-ar putea interesa:

Drag Absolvent.... - Semnat de 2 Studente