Facultatea fizic: înainte și după pandemie

Hello - hello dragilor!

Ce faceți, cum sunteți, toate bune și frumoase?

După doi ani de pandemie, revin cu un articol despre facultate. După cum ai văzut și în titlu, îți voi povesti cum a fost facultatea înainte de virus, și cum este acum. De-a lungul articolului, îți voi împărtăși câteva experiențe și îți voi oferi șansa să observi, cum este viața unui student.

Eu am avut norocul să încep facultatea în mod fizic, chiar toamna dinainte de pandemie. Într-adevăr a fost o perioadă interesantă, din toate punctele de vedere, începând cu mutatul într-un oraș nou. 

Facultatea este situată în Cluj-Napoca, la o ora jumătate de Zalău, orașul meu natal. Nu distanța a fost problema când m-am mutat, ci faptul că nu mai locuiam cu părinții. Așa că mâncarea, curățenia și cumpărăturile au căzut pe mine. În ciuda faptului că a fost greu să mă ocup de toate, această schimbare m-a făcut mult mai independentă.

Dintre toate, cea mai interesantă a fost experiența de student.

Pe atunci toate orele se țineau în mod fizic, în diferite clădiri ale facultății, iar cu orarul nu era chiar atât de ușor. Erau zile în care aveam ore în 3 clădiri diferite, la distanțe de câte 15 minute de mers. 

Totuși, când le ai una după alta, nu e chiar atât de confortabil să alergi în alea 10 minute de pauză. Dar hei, și alergarea constantă venea cu un beneficiu: mă păstra fit:)) . Mergeam câte 7-8 km pe zi, fapt care îmi prindea super bine.

Orele se țineau 2 x 50 de minute, cu 10 minute pauză între. Sincer, mi-e îmi plăceau mult mai mult așa deoarece materia se mai prindea de tine și nu doar depresia. Până și profesorii aveau mai mult chef să predea și nu doar citeau de pe slide-uri. Astfel, am ajuns să și merg ca proasta regulat la toate orele ceea ce într-un final m-a ajutat în sesiune.

Viața pur și simplu era mai lejeră atunci. Când aveai, să zicem, o oră liberă între cursuri, puteai sta pur și simplu în clădire, cantină sau bibliotecă. Îți mai puteai schimba orele cu altă grupă și lucruri de genul, pentru a te bucura de o cafea bună sau de o zi de vacanță.

 
Cred că la întreaga experiență de student, a ajutat mult și orașul. Clujul este plin de viață, îți oferă nenumărate oportunități și este populată de persoane mult mai calme și care prezintă șapte ani de acasă.

Acum, ei, să zicem doar că e diferit.

În momentul în care scriu acest articol, merg la facultate în regim hybrid. Asta înseamnă că: laboratoarele se țin fizic, iar cursurile se desfășoară online. Excepție se face dacă cineva din grupă se infectează cu covid, iar atunci toată grupa intră în mod online pentru 2 săptămâni.

Nu mă plâng de acest mod. Mi se pare chiar cel mai okay, din multe puncte de vedere.

Orarul e cât de cât okay. Totuși, acesta mai e cu alergări, pentru că uneori nu se iau în considerare anumiți factori. De exemplu, unele ore offline sunt urmate de curs online, care implicit te obligă să ajungi acasă sau undeva liniștit în aproximativ 10 minute. Interesant este când ești nevoit să străbați jumătate din oraș pentru a ajunge acasă.

Ceea ce mi se pare penibil, e faptul că nu prea poți schimba ore cu alte grupe, deoarece numărul persoanelor care se pot afla în săli este limitat. În clădiri nu se poate intra decât cu câteva minute înainte de începerea orei.

La intrare se măsoară obligatoriu temperatura și masca e obligatorie (ceea ce cred că era evident:)) ). În plus, în unele clădiri chiar au făcut intrarea și ieșirea separată, iar unele etaje sunt interzise studenților. Eu de exemplu am greșit ușa, și am vrut să ies pe ușa unde se face intrarea. Portarul a vrut să mă trimită să ies pe ușa corespunzătoare, în cealaltă parte a clădirii.

Diferența e că acum orele se țin fără pauză, iar durata lor e de 90 de minute. Ceea ce poate fi uneori chiar obositor. Atât pentru profesori, cât și pentru studenți.

Plus că, nu e chiar atât de comod să stai cu masca ore în șir. Totuși, haide să privim partea bună: măcar nu ne înghesuim în săli :)).

Cu toate acestea, se simte o presiune constantă la ore. Doamne ferește să-ți dai masca jos de pe nas, sau lucruri de genul. Luând în considerare situația din toamnă, și noi credeam că după vreo 2-3 săptămâni vom trece strict în online, dar spre surprinderea noastră semestrul a decurs în totalitate în regim hibrid.

Mă bucur că semestrul acesta a fost așa, pentru că am avut din nou (cât de cât) sentimentul că sunt studentă și am avut libertatea să îmi văd colegii în totalitate (nu doar de la gât în sus sau preferata mea, doar fruntea).

Sesiunea s-a desfășurat fizic din păcate. A fost ciudat ca după 2 ani să dau examenele din nou așa. A sta în chiloți, singură în camera mea, cu un ”merge” a cursurilor nu a mai fost o opțiune. Am fost nevoită să stau într-o bancă, la o distanță mare de colegul tocilar, de la care mai scoteam un 5, înconjurată doar de profesori cu ochii odihniți și colegi speriați și stresați. Toți strigau aceeași propoziție: am fugit de căpșuni, dar nu am ajuns departe.

În încheiere, facultatea fizic vine cu mult mai multe probleme decât cea online. De la unele minore cum ar fi cu ce mă îmbrac, până la cum să copiem la examenul acesta. Ambele sunt frumoase și îți oferă sentimentul special că ești student. Pandemia, ne-a împins la o nouă eră, era online-ului și cred că facultatea va oferi de acum încolo posibilitatea de hibrid. Doamne ajută!

Cam atât pe azi! O zi frumoasă și spor la facultate! Hai cu sfântul 5!

-Vivi