ReadU: ”Arta Subtilă a Disperării” de Mark Manson
Cum mai ești?? La mine toate bune momentan. În lucru cu multe planuri pentru Redu, care sigur o să îți placă.
În articolul de față, vom discuta despre o carte atâta de frumoasă și interesantă: ”Arta subtilă a disperării” (“Everything is Fucked: A book about hope”) de nimeni altul, Mark Manson. Cărțile de la el sunt ca o mască de oxigen dată prea tare la început, care după totuși te fac să te simți ca și cum ai reînvia.
Efectiv, începutul cărții este despre cum noi, oamenii, suntem nesemnificativi, iar creierul nostru ne dă aere care nu ar trebui să existe. Speranța de care ne ținem lipiți, de fapt e un mod în care creierul nostru simțitor (elefantul) încearcă să dea un sens vieții. Totul este doar o fantezie, pentru a ne simți mai bine psihic.
Marea uimire e că, de fapt fuga nebună după speranță, ne face mult mai disperați și mai nefericiți. Spunem că, dacă nu avem speranță, nu avem motiv să trăim, dar oare chiar așa este??? Eu cred că, dragul nostru creier vrea doar să fugă de un adevăr inconfortabil și anume că, suntem un nimic și toate deciziile noastre sunt luate de un creier concentrat numai pe emoții, care vrea speranță.
Speranța se bazează pe 3 stâlpi: control, credința într-o valoare sau ceva, și o comunitate. De ce speranța este o minciună?? O să îți ofer un simplu citat, care m-a dus de la starea “ce este cu cartea asta” la “wtf, that’s so damn true!”:
“The sources of hope that give our lives a sense of meaning are the same sources of division and hate. The hope that brings the most joy to our lives is the same hope that brings the greatest danger. The hope that brings people closest together is often the same hope that tears them apart. Hope is, therefore, destructive. Hope depends on the rejection of what currently is.”
Singura metodă prin care putem face lumea mai bună, este să ne dezvoltăm pe noi înșine înainte de toate.
The Blue Dot Effect => oamenii împachetează realitatea după propria lor percepție. Așteptăm lucruri rele să se întâmple deși nu ar trebui.
Singurul numitor comun în tot ce experimentăm este durerea. Adică oricât de frumoasă este lumea, vor fi nori negrii imaginați de noi.
Economia se bazează pe emoțiile noastre. Adică pe inovare (care ne face să suferim mai puțin) și diversiune (adică să ne facă să uităm de ea).
“Freedom itself demands discomfort. It demands dissatisfaction. Because the freer a society becomes, the more each person will be forced to reckon and compromise with views and lifestyles and ideas that conflict with their own.”
Comentarii
Trimiteți un comentariu